joi, 17 aprilie 2014

Poezie "Cimitirul din Dobrici" de Emil-Corneliu Ninu

Cimitirul din Dobrici


de Emil-Corneliu Ninu           




Cine, oare, tulbură somnul

celor îngemănaţi cu glia ?

            Să fie pasul nostru,
ce abia atinge solul ?

            O, Doamne, dă-mi
foşnetul moale al aripilor de îngeri,
spre a le mîngîia crucile
crescute din pămînt !
           
            Tu, cunoscutule,
tu, necunoscutule,
ţineţi-vă de mînă, dincolo,
în lumea umbrelor
şi daţi, o, daţi
moneda trecerii
unui luntraş tăcut,
cu pecetea muţeniei,
de atîta veneraţie !

            Ali, Johan, Ivan sau Ion,
egali în faţa aceluiaşi Dumnezeu,
despuiaţi de păcatul uciderii
între voi, oamenii,
cît de strîns v-aţi topit
într-o caldă şi chtonică îmbrăţişare,
încît chiar Timpul,
Marele, Veşnicul,
se prosternează cu sfială
înainte-vă !


Un comentariu: